Hartmann Neuron
Un monstru de 17.5kg care se vinde la pretul între 4000$ si 5000eur. Acesta a fost prezentat la NAMM-ul din 2002 si a fost ales ca ºi Editors Choice la Electronic Musician în 2004. Si cam atâta renume are în plus faþã de celãlalte sisteme mai mult sau mai putin experimentale precum Neuronium sau Kyma. Totusi denumirea Hartmann ar trebui sã sune cunoscut pentru cei initiati: Axel Hartmann, inginerul, a fost cel care a proiectat Alesis Andromeda A6, Waldorf Q si Wave. Partenerul lui în dezvoltare a fost Stefan Sprenger de la Prosoniq, companie cu profilul aplicãrii rezultatelor cercetãrilor din domeniul sistemelor neuronale în IT.
Neuron-ul lucreazã cu "modele" de sunete. În prima versiune al sistemului de operare au existat 13 modele cu set de parametri bãtuþi în cuie, dar cu OS-ul 1.5 sunt livrate deja 300 de modele diferite. Existã un soft numit ModelMaker prin care se pot crea modele noi ale sunetelor/sample-urilor: se poate alege un sample oarecare, dupã care I se va alege un nivel de complexitate si un model. Conexiunea cu calculator se poate face prin FTP (adica Ethernet, ha?). Sample-ul urmeazã sã fie analizat prin program si într-o formã nouã se va transmite cãtre Neuron. Aici softul interior va aloca parametri prin care se va putea modula în timpul performantei. Mai mult: morfing-uri se pot aplica pe un sample utilizând parametri unui alt sample. Nu trebuie uitat cã aceste operatiuni nu se realizeazã cu sample-uri propriu zise ci cu modele de algoritmi care sunt rezultatele analizelor rulate pe un sample încãrcat. Astfel modificarea fiecãrei parametru are efect decisiv si instantaneu asupra timbrului sunetului. Totodatã acest efect este mult mai muzical si previzibil decât în cazul sintezei substractive sau aditive. Si parametri au denumiri mult mai subiective, nu sunt termeni tehnici arhicunoscuti. De exemplu joystickurile de pe interfaþã pot avea parametri "muzicali" ca: "rigid", "haotic", "metalic", "sticlos". Pe lângã aceastã arhitecturã fundamentalã inovatoare se pot regãsi si modulele de filtre, lfo, înfãºurãtoare (envelope) si efecte clasice. Prin lfo si înfãºurãtoarele se poate automatiza morfing-ul în modurile deja clasice ale synthurilor substractive.
Analiza propriu zisã a sunetului se face cu o metodã asemãnãtoare algoritmului FFT, adicã se pleacã de la ideea atomizãrii: orice sunet se poate modela cu ajutorul unei multitudini de unde sinusoidale, care dacã sunt însumate ne dau sunetul original. Elementul inovator aici este (defapt: "sunt") rysonatorul: un oscilator special cãruia I se poate atasa un înfãºurãtor de amplitudine (ADSR) si un înfãºurãtor pentru modularea pitch-ului (înãltimii sunetului).
Cum acest sistem nu lucreazã cu sample-uri propriu zise nici prin sintezã aditivã sau substractivã, orice comparatie cu V-Synth (Roland), variOS, G2 (Clavia), Reaktor/Absynth (NI) sau Kyma este gresitã.
Totusi cum trebuie imaginatã functionarea: nu existã date de wave stocate ci numai structuri de date care descriu algoritmic un sunet. Iar de aici se vede noul orizont al posibilitãþilor: morfingul între douã tonuri nu este un simplu crossfade cum este la majoritatea instrumentelor digitale, ci o translatare paralelã a tuturor parametrilor de la un ton la celãlalt. O analogie poate fi din domeniul graficii pe calculator:
1. existã morfingul simplu când printr-un "blending" fiecare punct al imaginii "1" treptat îºi schimbã culoarea punctului cu coordonate identice din imaginea "2". Aceastã metodã se poate folosi la imagini bitmap cu rezultat satisfãcãtor.
2. Însã folosind grafica vectorialã, morfingul este mult mai spectaculos: pentru cã existã o transformare ale conturilor imaginilor, dând efectul "real" al transformãrilor.
Deci tehnologia din Neuron se poate numi cumva o "vectorizare" al sunetului.
Vi se pare cunoscut? Existã un plugin asemãnãtor, care se cheamã Morph. Acesta s-a dezvoltat dezvoltat de Prosoniq... adicã de cei care au dezvoltat si Neuron-ul.
Denumirea Neuron sugereazã cã avem de a face cu tehnologia retelelor neuronale. Acestea sunt folosite numai în procesul de recunoastere a mostrei de sunet. Acest sintetizator este de fapt un PC cu periferii de sintetizator în care sistemul de operare este Linux (o distributie specialã).
Oricât de interesant si inspirativ pare acest instrument, totusi nu trebuie uitat faptul cã nu este un instrument all-around: nu este recomandat pentru sinteza tonurilor fundamentale (bas, tobe). De fapt îi lipseste în totalitate dinamica.
Facilitãþi:
- Sectiunea de efecte contine reverb+delay (cu functie de tap), EQ (nu prea reusit), filtru cu 6, 12, 24dB în modurile LPF (trece-jos), BPF (trece-bandã), HPF (trece-sus), care la fel se aflã la nivelul unui Virtual-analogic obisnuit.
- HDD de 20GB (nu pt. sample ci numai pentru algoritmi)
- Surround 5.1 (prin miscarea unui joystick de control se poate înregistra pozitia spatialã),
- iesire digitalã
- USB
- 128MB RAM
- 5 afisaje LCD iluminate
- 12 rotitoare "infinite"
- semnal audio transmis pe 32 biti, precizie în virgulã flotantã
